Lema I – Punctul originar este dreapta lumii ce-o privesc doi iubiți ieșind din planurile înclinate unul către celălalt.



Iubesc și nu mai recunosc altceva.
Iubesc, deci exist.
August,
tu-mi luminezi cerul gurii !
Ești luna luminii iradiate clar și ușor
din trupul iubitei, prin interiorul meu.
Ești vârsta la care nu-i niciun secret
nedescifrat de iubita
femeie a mea-n treizeci de ani.
Ești luna puterii minții
cu brațe întinse de revelații
și picioare bine înfipte în cer și pământ.

Te pup. Te sorb. Au-gust…
trupul tău și al meu… de iubire !




Lema a II-a – Din punctul de pornire al dragostei toate drumurile și planurile duc tot la ea.



- Știi de ce te sărut pe spate fără să mă mai opresc?
- Uite-așa. Pentru că mă iubești. Mă mai iubești ?
- Nu vezi ? Te pup adânc. Pielea ta-i micul dejun.

- Hei, ți-a plăcut? Te-ai săturat, iubitule?

- Hai să ne pupăm până seara.
Să ne săturăm din noi. Iar la cină,
după ce ne-om ruga mai întâi,
ca să ne binecuvântăm gustul,
vom trece la desfătarea inimii și pielii
cu toate deserturile nopții de august –
precum adierile mai iuți dinspre geam.



Lema a III-a – Punctul și centrul de greutate-n... iubirea mea sunt orientate după tine. Și invers. Formăm o sferă în piramidă.



- Te pup mâine iarăși până-n seara de 31 al lui cuptor.
- Și până atunci oare ce-o să mâncăm ?
- O să te hrănești din sărutările mele.
- Dar tu, iubitule, n-o să flămânzești?
- Nu. Pentru c-o să mă hrănesc
mult mai bine din aceste sărutări
și-n noul an bisericesc de la 1 septembrie
ori din cabala meniului pentru amândoi.
Deși ai învățat să gătești precum nimeni alta
și am devenit învățăcel peste tot.