eu trăiesc și vin dintr-o lume ce nu mai există
voi vă uitați la mine ca la mastodonții
a căror iluzie este aidoma uriașilor
născuți din îngerii vinovați
ce au făcut dragoste cu fiicele lui noe
și locuiesc pe țărmurele înghițit de vulturi
în durerile facerii
cum trebuie să fi fost vorbirea lui iona cu sine însuși
aș vrea să mă –ntorc cu moby dick de mână
caut și văd și m-adaug norului ce se apropie
ca un foc ucigător
cu sabia lui alexandru
decapitând orizontul însângerat al deșărtăciunii
am venit pentru ca voi
să aruncați cu piatra în mine
hei! hai, cine aruncă
primul?