poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-23 | | Frați creștini , noi vă rugăm , Să vă lăsați grijile , Și –ascultați acum cu toții , Ce ne mai spun cărțile: A plecat un om odată , Pe un drum spre nicăieri , Neștiind ce e credința , Săturat de-orice plăceri , Și – ntâlnește o persoană , Veselă și liniștită , O oprește și-o întreabă , Văzând că e fericită: “Unde ai fost?”,și îi răspunde : “La o Sfântă Mănăstire” “Si ce-ai făcut ,tu acolo?” “Am fost să iau mântuire”. După ce-i arată dr umul, El pornește mai departe Și –n a sa călătorie, De ispite are parte. Diavolul vrea să-l înșele Și-i arată un alt drum , Dar atunci voios răspunde: “Nu! nu! nu! ,te las acum, Că mie mi-a arătat Drumul ,o persoană bună, Și mi- a zis că de acolo Eu o să primesc cunună “. Când ajunge e întrebat “De ce –ai venit la mănăstire?” Și atunci ,frumos ,răspunde: “Ca să primesc mântuire”. Bătrânul stareț i-a zis: “De vrei să te mântuiești , În biserică să ștergi , Tot praful ce-l întâlnești”. Tot ștergând praful acolo , S-a deschis din întâmplare, Ușa din altar , si-atunci , El văzu minune mare , Al nostru Mântuitor , Domnul Iisus Răstignit , Era VIU și plin de răni, Cu –acest om ,El a vorbit. Pentru a lui osteneală , Ca răsplată, el primea Un castron de ciorbă caldă Și mâncând ,se tot gândea: “Oare acum Cel Răstignit, O avea El ce mânca?” Și s-a-ndreptat spre altar Pe Răstignit a-L chema: “Vino, Doamne , de mănâncă Cu mine , nu mă urî”, Atunci , o minune mare, Cel Răstignit coborî. Dar în acest timp la ușă Un călugăr urmărea, Cum un om cu ascultare, Cu Cel Răstignit vorbea. Mai târziu , omul întreabă: “Doamne ,când o să primesc Darul cel mai mare anume, Mântuirea ,har ceresc”. Atunci Domnul îi răspunde: “Joi, ai să primești , copile , Mântuirea cea promise , Celor ce fac binele”. El atunci pleacă în grabă La stareț de îi vorbește Și îi spune plin de lacrimi “Cel Răstignit mă primește”. Dar starețul îl trimite , Știind cu cine vorbea , Să–i spună și lui ,anume, Când îi va da mântuirea?, Atunci el se duse –ndată , La Cel Răstignit de-I zise , Când îi va da mântuirea , Starețului ce-l primise. Dar , Cel Răstignit pe Cruce , Cel ce l-a moarte a mers , A zis :”Spune-i tu la stareț Că mai are praf de șters”. Frați creștini , să vă gândiți , Fiecare dintre voi , Cât praf mai aveți de șters , Ca să scăpați din nevoi. Și să primiți mântuirea , Pregătită tuturor , Celor ce fac binele , Aici și-n vecii vecilor. Amin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate