/ trec broaștele și metrourile și
oamenii mici zâmbesc frumos/ trece viața/dar singurul tău gând e să
mă vezi așezându-te peste tot în cameră/ în locul pernelor
și-al firelor de praf

trec scările pe lângă tine și bărbații care se gândesc la ale lor/sunt
toți copii și o știu foarte bine/ își cumpără pistoale și se împroașcă
cu apă/ se joacă pe un colț de turtă dulce și își sărută bicepșii ca pe
iubitele lor/ iar ție ți-ar fi plăcut mult să te cheme altcumva/ un nume
neutru care să înceapă cu al meu

trec bărcuțele și băncile/ trec măicuțele și toate astea
diminutivate/ nici dacă ai vrea nu ai putea să te prefaci că ești -
dar ce mai strigi/ ca din burtă de crocodil/ liniștește-te

sunt aici sunt aici nu mai plec/mamă
mamă ce poezie de dragoste/dacă ați ști cine
e el
/astăzi încercăm să intrăm deodată într-o vază verde și
să nu ne răsturnăm/sau să aruncăm toate ceasurile din casă/ să mai treacă și alții
pe lângă ele/ în timp ce noi mâncăm orez cu lapte///