poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-21 | |
M-au rânduit trecător printre oameni și umbre.
Încotro mă îndrept? Poate... către pretutindeni. Pași-mi sunt rari, incerți și domoli. Uneori mă opresc, Și-ndrăznesc, Să destăinui priviri Unor alți trecători. Mult am de mers, Și-ncerc, timpuri întregi, De nimeni Să nu mă ciocnesc. Tresar, căci mi-a ignorat neatingerile Vreun alt trecător. Poate... mi-a fost dor. Dacă am noroc, Va zăbovi o vreme în fața mea, Voi zăbovi și eu în fața sa, Vom zăbovi un ceas, sau mai multe, Într-un loc, Surâzându-ne. Nu mă sfiesc să-i despic mintea-n gânduri Și-mi îngădui să-l fur. Pentru ca atunci când nu vom mai zăbovi alături, Să am unde afla ceva pur, Profunzimi. Mă prefac cum că n-am observat Când au plecat Gânduri de la mine spre el, Iar el nu se-ndoiește Că m-a furat. Și când timpul zăbovirii noastre ia sfârșit, Pornim: Eu pe drumul meu, El pe drumul său. Nu știu dacă ne vom mai ciocni cândva. Odată poate îl va atinge eu-cineva. Și vom avea la-ndemână gânduri sfinte, El ale mele, Eu ale sale, De care să ne-aducem aminte. Îmi continui mersul Cu aceiași pași veșnic rari, incerți și domoli. Pentru că nu mai pot ca să nu merg Câtă vreme mai sunt trecători, Pe care să-i bucur cu furturi De gânduri. Și același lucru îl voi face până când Tot ceea ce-n mine a-nsemnat gând Dăruit altora Se va fi risipit, Iar ei, cei ce-au primit, Vor ști că-i ceva De-azvârlit. Și-atunci mă voi prăbuși Într-un abis al meu, adânc, Prefăcându-mă nimeni, Ori poate pământ, Pe care-l vor călca în neștire mulți pași, Ai unor trecători urmași. Atunci gândurile mele nedate, Nefurate, Vor țâșni înafară, Vor urla pentru o ultimă oară, Dar nimeni nu le va mai auzi, Căci glasul lor va fi Acoperit de murmurul altor gânduri, Ale trecătorilor care încă mai merg. Și-atunci mă voi fi oprit de tot, Căci oricum nu eram decât Trecător...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate