demon de-aș fi m-aș pocăi pentru tine,
și m-aș face rugul păcatelor noastre,
în flăcări aș arde ispitirea din mine,
cenușă s-ajung la o rădăcină de astre;

de-acolo aș coborâ cu lumină
să te alint,
să te port
peste timp

mulțumit c-am fost destinat purgatoriu,
desigur aș fi mult mai bun decât sunt,
mi-aș reînălța din raiul tău un fotoliu,
fericit că am un colț din el pe pământ;