s-a dezbrăcat de piele și mi-a spus
sânge dulce
pe buze sărate de-o lacrimă
deschide clipa
și ieși

soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme
pe marginea norilor
pescărușii țipă venirea zorilor
lumea se strânsese pe țărm
ca la circ

la orizont
vinețiu și nivelator
ca o lentilă pe care Dumnezeu o apasă pe lume
și-n încremenirea generală
i-a apărut mai întâi pălăria
cu borurile pe dunga despărțitoare
ce lipea începutul de sfârșitul clipei
topite-n acum atunci și cândva

dincolo de Infinit
un pic mai aproape
neînceputul și nesfârșitul
culeg pietre și scoici

doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc cântecul marinarilor
cu catarge și pânze albe
câinii latră la lună
luna-și pregătește cărarea
spre maluri

din pașii pe plajă
o frunză de crăciuniță
uitată-n dimineața de julie
în prietenii veniți cu alexis
de la capătul lumii

același zar galben
albina și rogojina
martori la matul hazardului
pe plajă
urmele gardului
cu intrarea-n taina lui 17

tu decriptai în cripticul de lună
ce ascunde cifra zecilor
eu mă oprisem în șapte
în pumnul de șoapte
din care-mi aduc aminte acum
un drum

nu pot să cred
dar încerc
pe scara de lângă nuc
ieri un străin
azi un prieten

cântecul începutului
în sfârșit se adună
cărările de pe plajă
între cărările din ceașca de cafea

sora mea mă roagă să trec pe la ea
să-i povestesc ce-am văzut
pe unde-am trecut
în fereastra deschisă
valuri se sparg de dig
în obiecte pierdute


acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieșise în cale un șarpe
urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porții mari
a cetății
tu te-ai speriat de șarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele și mi-a spus






pe cămașa mea
cu piesele tale
hazardul va trece
prin urechile acului

la țărmul înalt
soarele
o rodie mare
sânge dulce
pe buze sărate de-o lacrimă


mi-am mai aprins o țigară
și-am revenit în gară
în visul cu care începuse ea
să-ți arate drumul
atunci era fără nume
te-ai oprit din citit și-ai ghicit


poveștile rătăceau
în dimineață
tu te-ai oprit la scară
ți-ai atins privirea de cele nevăzute
și-n marginea cadranului solar
ți-ai adus aminte
de peretele scorojit

la început ai crezut că
zidul alb este ultima graniță
că dincolo de el
n-ar mai fi nimic
dar după ce ploile
i-au furat din pietre
în dreapta zidului a apărut scara
în spatele scării
marea și portativul
iar azi
cântecul

gara se umpluse de lume
aprind a nu știu câta țigară
de ieri renunțasem la pipă
până nu-mi mai...
.............................
gânduri făcute franjuri
înfig rădăcinile-n ultimile dimineți de julie
în fereastra deschisă
valuri se sparg de dig
în obiecte pierdute


cel mai bun lucru
care l-ai putut face
l-ai făcut
acum lasă-le pe toate
cum le-ai scris
deschide clipa
și ieși

fărâme din clipă
ultima țigară
pe scară

salvarea trece grăbită
spre salonul de reanimare
nici un semn de întrebare
nici un semn de carte
nimic n-a rămas departe
totul este aici
în marea piramidă
Tymp

semințe de Cuvânt
cu rădăcini pe cărările inimii
știai dar nu ți-a venit să crezi
trecerea la ham
a unui cal nărăvaș
este anevoioasă
primejdioasă

da da
sânge dulce
pe buze crăpate
sărate de mare




Constanța, 24 julie, 2010