poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-11 | |
Mi-am lăsat fruntea, s-o acopere cerul.
Unul, doi îngeri să poposească pe ea, s-o mânjească cu trupuri de sfinți, asudând în durerea-mi. Mi-am lăsat ochii, să-i acopere vălul, să mă-ncrunt la văzduh, să-l întreb cine-am fost iar acum ce-am ajuns? Dar în loc de răspuns, ochii mei dau în plâns. Mi-am lăsat gura slobodă, să strige: unde sunt, mai trăiesc? Atunci gândul meu, răsucit din beția durerii, îmi ia mâna și o duce la piept. Aici s-au adunat comorile, Fântâna asta are mireasmă veșnică, sub piatră, sângele-i cald. Lumina de-aici nu te arde, o poți scrijeli și-ți vezi copilăria, îți poți cuprinde viața în palme. Aici timpul ți-a adunat clipele din oceanul cu vise, în coaja lor, îți poți scrijeli și iubirea. Întotdeauna inima ei, rămâne în trunchi. 11 iulie 2010
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate