poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-10 | |
Aseara m-au atacat pe drum niste caini negri,
dintr-aceia care mai mult musca decat latra. Daca n-au fost caini, nu stiu ce-ar fi putut fi. Oricum, erau niste creaturi absolut oribile, care mi-au sarit la beregata, s-o sfasie cu dintii: "E timpul sa mori, fato!" "Pa!, pa!, pa!, pa!, fato!" "Ingerul mortii te-a-mpresurat! Nu mai scapi!" Eu ma opuneam din rasputeri: "Ba, uite c-am sa scap!" "Ba, uite c-am sa traiesc!" "Am sa traiesc numai asa, de-a dracului!" "In ciuda voastra am sa traiesc!..." Cainii sau ce-or fi fost aia, muscau halci din mine dar eu tot strigam batjocoritoare: "Credeti cumva c-am dat ortul popii?!" "Vedeti pe-aici, pe undeva, vreun schelet?" "Sau macar un oscior dintr-un schelet?" "Nuuuuuu!..." "Cat despre ingerul acela inselator," "Cat despre lipitoarea umflata cu sangele meu," "aflati ca e e-va-cu-a-ta!" "fara drept de apel, fara..." In timp ce-mi pierdeam cunostinta cainii, sau ingerii mortii, sau ce-or fi fost, au disparut. Cel putin pentru moment.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate