răscoliți de lunile pline
din vară,
dragostea v-a surprins îmbujorându-vă chiar și în vârful degetelor,
iar noi am șoșotit zâmbind de fericire.

v-au scris pescărușii cu un albastru emotiv, fraged,
dar noi le-am furat poezia dorind să v-o facem cadou;
cine însă poate competi cu iubirea din ochii voștrii?

am încercat să vă scriem cu toții văzându-vă dragostea clocotindă,
însă ceea ce își scriu sufletele voastre unul altuia,
este o indescriptibilă minune;
singura minune a cărei viață este mai lungă decât veșnicia.

azi,
scriu cu sâmburi de căpșună,
iar căpșunile
v-au scris și ele cu penițe de culoarea fericirii:
dulce e iubirea,
însă a voastră e mai dulce decât am putea scrie sau cânta.

cu mâinile tremurânde pe câte un baston înțelept,
obosiți de viață,
însă încă însetați de săruturi,
zâmbind dintr-un leagăn împovărat de istorii fericite,
le veți cânta nepoților,
povestea a două inimi pecetluite iremediabil de dragoste.