Îți amintești cum seara mergeam
Trecând podul palmei spre margini?
Din valuri priveam linia vieții.

Frunze căprui pluteau prin ochii tăi.
În păr îmi ascundeai trupul copt,
Ca într-o toamnă cu fructe.

Amândoi eram marea plină de corăbii
Căutând insistent Muntele Arrarat
Când în palma mea, când în a ta.

Uite, îți trimit o fotografie cu toate
Nopțile electrificate în galben,
În mov, în auriu, în rogvaiv...

Înțelege că pentru mine cuvintele tale
Sunt toate încifrate cu sensuri
De înțelesuri scrise fictiv.