poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-07-04 | | le spusesem tuturor că nu pot să mor fără ca ei să-l cunoască de aceea mai înainte de a-și da duhul toți locuitorii cetății aliniați cu paturile-n spinare ca pentru ospiciu suferind de o boală nediagnosticată înalta boală –o numise pasternac ne ieșiseră de departe înainte în noaptea cu secetă aspră și amara lună tandru apunând cocoțându-se pe zidurile spălate de ierni abisale ca să –l cunoască pe acela care venea să mărturisească și să se facă cunoscut prin sublimele fapte ale nonacțiunii unii chiar voiau să-i ia locul în lume, crezând că, prin asta vor deveni mai buni ori mai cumsecade pregătindu-se a și-l însuși ca pe un noroc formidabil deși el nu putea să aparțină nici măcar sieși alții, dimpotrivă, începuseră să se teamă, crezând că nu vor mai putea să moară, devenind nemuritorii de dinainte de cădere împrăștiați sau risipiți pe câmpurile rămase neadunate dintre două războaie privind cum crește grâul până la ceruri și cum devine pleavă a lumii pământene dispărând instantaneu cu hoții de cai decapitați și vomați ca o mireasmă persană a cerului din vechime deși el era tot ceea ce am mai bun în mine și nu am vrut să spun ori tot ceea ce a fost mai rău în mine și nu am vrut să le arăt pentru că eram cei mai vinovați din marea de amar când ți se acordă cartonașul roșu trebuie să știi să-l primești cu o imperială distincție până la viitoarea înscenare până la viitorul joc de păpuși până la scoaterea măștilor până la preschimbarea -n statui asurzitoare care, totuși, într-o zi vor vorbi cu oamenii așa cum se stă la masă cu zeii în olimp cu tălpile tocite de prea multa alergare pe pajiștile ființei din fragmentele presocraticilor adunând cenușa imperiilor din cele patru zări înghițind pe nerăsuflate otrăvurile lui socrate devenind imuni la provocările fiarei în cele din urmă ieșind dintre ziduri arzând a priori în coarnele de foc ale fantasmei ca-n vatra străbunilor pe care n-o împart cu nimeni.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate