Te plang! ca nu mai esti a mea
din clipa-n care m-am nascut
de fapt tu nici nu poti vedea
starea in care ai ajuns

Mi-e dor de tine ca si cum imi apartii
si mie si fratilor de peste Prut
si ma intreb oftand cand ai sa fii
de drept, romanilor pamant

Dar eu te vad cazuta in genunchi
curgandu-ti sangele siroaie
imbalsamata in paduchi
cersind printre gunoaie

Cu ochii morti, cu sufletul sfarmat
rugandu-te de fiii tai ratacitori
sa vina din strainatate sa iti faca sfat
dar ei nu pot caci sunt in inchisori

Secatuita de aste animale ce te locuiesc
nepieptanata si neingrijita
ei cresc si pleaca si te cotropesc
dorind doar...plaja insorita

Te plang! si rog pe bunul Dumnezeu
in timpul cat ma lasa sa traiesc
sa ma ajute, s-aduc un pic de soare
pe plaiul romanesc.