poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-06-24 | |
când n-am mai putut suporta durerea mamei
născându-mă pe nesfârșite câmpii sudice mi-am distrus limitele și-mi spuneam că viața fără de moarte poate să-nceapă sculptat de vânt deasupra valurilor chipul tău de fata morgana surâdea și întunericul lumina până în locuințele morților fără nume pentru că nu mai suportam lumina te vedeam în lumina palamică necreată mergeam din casă-n casă printre morminte egiptene caldee feniciene persane îngerul mi-a dat să citesc cartea lui tobit și m-a pus să–ngrop după rânduială sabia deșărtăciunii și pe toți cei neîngropați ai speciei homo poeticus deși poeții nu mor într-un târziu metafizic am văzut lumina prelingându-se pe chipul tău de fată săpând tunelele verii prin munții de zăpadă ai melancoliei mai înainte de a te-mbrăca-n mireasă ascunzând otrăvurile julietei pe drumul fără de întoarcere orașul îngenunchease și se închina ca la o dulce minune amară muriserăm prăbușiți într-o stea de mare încet tot mai încet auzeam îi auzeam vibrația închinându-ne amândoi ca la un totem amerindian până în adâncul pământului excomunicați din această lume prea simplă am umplut muzeele clipei cu toate instanțele adultere cu eurile pierdute, regăsite și iarăși pierdute până când am devenit un munte prin care-a curs sângele ispitei inundând deltele tuturor fluviilor melancolia mută orașul în tomberoanele apocalipsei am vrut să fiu prieten cu cei mai mari criminali care mi-au pregătit o moarte legendară numai că din greșeală totul s-a –ntâmplat când visele se despart de realitate ca un anotimp de un alt anotimp preschimbând praful stelelor în cuvinte de aur întrupate –n inima universului unde ar trebui să spun că sunt acasă văd iarăși patrupede jupuite în eterne predici despre fericire mari bivolițe al căror lapte matern nu mai poate hrăni pe nimeni aud lătratul gingaș al unei vulpi argintii căreia unii i-au spus speranță dragostea a-nceput printre ruine și căutând definiția nostalgiei în dicționarele din toate limbile pământului în muzica funebră ce-mi dă târcoale pe infinite câmpii ale sudului și vieții fără de moarte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate