Din stele n-a rămas nici o sclipire
Din lună nici o rază nu se-avântă
Iar norii-ntunecarea și-o împlântă
În aer și în recea mea iubire.

Erai divină, ai ajuns pământă
În ochii mei. E umbră c-am fost mire
Purtam o ancestrală denumire
Dar între noi nimic nu mai cuvântă.

În amândoi și-n noapte este beznă
Răpiți sunt sori în două realități
Nu-nvie raiul ca în alte dăți
Din aștri, atingându-te pe gleznă.
Zadarnic Dumnezeului mă rog
Să rechemăm a-mbrățișării drog.