E poezia, oare, fiorul circumscris
La ce, în câte, omul se caută pe sine
Dorind să înțeleagă ce-i rău și ce e bine
Ca-n viață să ajungă cu sufletul deschis?

E poezia, oare, tărâm de presimțiri
De pierdere în sine pe câte regăsiri?
În versul ei renaște o nobilă menire
Îndemn la cugetare, adevărata fire?

Este poetu-n sine doar spiritul cel viu
Dorind ca să renască din câte sacrilegii
În vers, în poezie,închipuie cortegii
Ce-or dezgropa, prădate, tezaure-n pustiu?

Este poetul pradă destinului socratic
Ce lasă să se-abată coșmarul grandios
Care preface totul...și lasă doar un os
De mamifer gigantic sau omuleț apatic?