cad secundele prin ace
răvășite și, rămasă,
umbra ta în mine tace,
prefăcută în mireasă

și mă-mbie, aidoma,
prinsă-n unghii ca de clește
la zânirea ei, ce om a
bănuit că nimerește

prin peretele din care
curg oglinzi de alumină
și-unde talpa ta mai are
prelungiri, de lună plină

resorbită în fiertura
cerurilor, sinonime
cu o boltă, ce-mprejur a
re dat altă înălțime,

ca de minutar, la vale,
coapselor de-n tine clar se
fac parfum și-arome ale
ceasurilor ne întoarse

din pereții goi
pe ace
cad secundele
și-mi par să
se topească-n timp
ce tace
umbra ta
și mă
revar
să