Cand bataia din inima urmareste-o doina veche
Iar iubirea, ca un demon, iti picura in ureche
O otrava dintr'acelea ce te fac sa te simti bine,
Sa cersesti o mangaiere cu o credinta de caine.

De orbesti cand ea apare, leganandu-si pasul fin,
Cu miresmele de sfanta si plutiri de serafim,
De-ai cazut in groap'adanca si nu te ridici in veci,
Te-a blocat o clipa, gheata, din privirile ei reci.

Cand iti este o regina in inchipuirea care,
Te atrage si te minte cand ea e amagitoare,
In zadar incerci sa capeti slabul gand al ratiunii
Cand feriti de asta boala sunt copii si nebunii.

Nici nu stie ca ea poate, doar c-un zambet de departe,
Sa starneasca o furtuna din dorintele desarte
Si in groapa ce-i sapata si adinc ascunsa-n tine
Vrei sa-ti picure iubire, pana mare ea devine.

Atunci cand vezi adevarul ca o palida minciuna,
Te imbeti cu apa rece sub luminile de luna,
In minciuni vezi adevaruri, in infern vezi colt de rai
Si ineci in visuri oarbe, slabul ratiunii grai.

Nu uita ca doamna care peste tine are forta
Te aprinde si te arde in caldurile de torta,
E motivul pentru care, pe Adam l-a izgonit
Si l-a blestemat sa-si poarte pacatul la infinit.

Cu o inima de ceara vrei sa-nvingi iubirea, oare,
Care topeste metalul in flacari mistuitoare?
Nebunia asta care naste doar desertaciuni,
Sa o lasi pentru aceia care sunt prosti sau nebuni.