Roșul adânc se strânge
în cercuri pe marea de azur.
E un gol pretutindeni
aici și împrejurul lumii
și-o insuficiență rece…
Gândurile bat distanțe
milimetrice aÈ™ spune,
poticnindu-se-ntre ele.
Suntem legați cu lanțuri parcă
de acest pământ, cu vrerea noastră,
chiar noi le-am strâns
și-acum ne chinuim, dar râdem,
isterici, ființe ordinare.
E un gol pretutindeni,
de parca lumea moare
și-nsingurat e pământul,
e singură și marea albastră
și singur bate vântul.