Nu mai știu să răsar,
nici să apun, nu mai știu.
Timpul vampir, a supt deja
primele raze din răsărit
a îmbătrânit și sângele
căldura i s-a scurs,
în noaptea mută, fără așternut.
Zac în mine zei flămânzi,
adulmecându-mi iubirile.
Aleargă nebunii,
făcând roată în jurul timpului meu.
Le-am amanetat nopțile,
pentru chipu-ți ce curge-n memorii.
Din ce în ce mai rar
îmi cad clipele prin acest aer nesătul.
Se rătăcesc căzând la-ntâmplare,
acoperindu-mă cu umbre de plop.
Printre frunze mai apuc să respir
până mă pierd în adiere odată cu ele.
De-aș mai ști, să răsar…



5 mai 2010