|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
￭ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
￭ domnu’ pal
￭ am ÅŸi eu un if
￭ Baladă de plută pe margine de flux
￭ iarna de carne
￭ Singurătate
￭ nu pot respira
￭ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
￭ supradoză de nimic
￭ Sonet (CCCLXI)
￭ noaptea dintre amintiri
￭ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
￭ Scrisoare către Bob Dylan
￭ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
￭ M-am agăţat de o frânghie cu gât vânăt
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poem închis
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Andrei Novac [iristoamna ]
2010-04-23
| |
Cu amândouă brațele dau sens lucrurilor care trec prin noi
ca și cum aș înțelege că oamenii normali merg în spitale de nebuni,
la fel mângâi liniștea pe care așteptarea o dă asupra ta.
nu peste toate blocurile soarele apune la fel
și nici peste fiecare răsturnatre a apei din cadă peste ochii tăi
nu trece toată lumea care există pe pământ,
atunci când suspini și mă tragi către tine cu frică.
cu amândouă brațele tai umbrele peste care nu trece nimic,
totul suspină speranța de a da din aripi zâmbind.
 |
|
|
|
