nu mori
dacă n-ai murit

cu bunica cu mama cu tata cu primul cățel
în foc la cutremur în autobuz șase luni în cârje

dacă n-ai murit de dorul privirii verzi peste umerii nisipoși când te-a tras vârtejul în Dunăre
în metroul londonez când avionul a căzut fără tine

dacă n-ai murit de frică la examene la primele zile în comă
când ți-a crăpat un ochi sub zidurile crăpate de nerăbdare
când ai intrat în casa care șoptea prea târziu prea târziu prea târziu

morțile tale cărți de joc
o masă de lemn
cu tatuaje și vorbe

epoleții unei veșnicii