din suflet în suflet străbat nou turneu
mânată de-o nădejde adusă dintr-o altă lume
urmăresc indicii de traseu spre dumnezeu
limpezi rîuri ce cuvântă magic a luminii urme.

miresme de lunci înflorite unde vîntul nu mușcă,
dulci clipe de popas printre mieii cu verde zburdare
mi-au confirmat că sunt pe-un drum ce urcă
în armoniile ce ctitoresc emoții de privighetoare.

respir un cîntec, păstrez imbrățișările cu arbori
zvelte căprioare nu se mai tem de umbra mea
cocoși de munte fericit grăiesc în chip de mentori
trezirea șoimilor a cercetașilor cu zori de catifea.

ating minuni cu ochii vechi dureri se scurg în uitare
de unele mă vindec suferind în tăcere ca piatra din rîu,
deasupra mea circulă ingeri- sunt peste tot funiculare
poduri,apeducte între munți,prăpăstii hohotind sub brîu.

sunt acasă aici este raiul lui tata a mamei, cu frații
au sădit semințe de miracol, doar cu iubiri au modelat carpații.