poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-12 | |
Ai deschis ochii și totul era nou
ca aflarea unei limbi când nimic nu e dinainte înțeles și din gustul înfrângerii nu răzbate decât acel gând – eclatant – al pipăirii unei suprafețe mereu neasemenea lui, cu aprehensiunea traversării unui coridor ce subțiază în urcuș respirația. Genunchiul ușor îndoit, cum te-ai pregăti să pășești, încă rămas culcat pe spate, brațele de-o parte și de alta a trunchiului – o palmă cu fața-n pământ, alta mijind încet cerului – aceste reașezări în spațiu atrag curgerea leneșă a apei spre colțul bocancului. De aici încolo, durerea surdă, pentru că știi că e năboi – și ghețurile ce lovesc apa nu sunt decât privirile noastre absente. * Înviații cunosc prea bine sângerarea care nu istovește, cu care se umple paharul aminului. Cu nervurile ieșite până la marginea părăsită a lumii, Cuvântul ne va căuta frunțile pentru a fi însemnate. Dinainte stă îngerul. Fața lui înclinată râvnește pe Domnul, cu o flacără ce nu tresare, nici nu scapără. Și când desface ca pe un sul întunericul, nu el naște înfricoșarea, ci neascunderea, ca o putere dată fiecăruia de a privi drept în ochi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate