Omul, în simplitatea înțelepciunii lui,
în vremea în care era îmbrăcat cu piei de animale
și se minuna privind cum Soarele și Luna
se rostogolesc pe rând deasupra pământului,
el ziua și ea noaptea,
a inventat roata
pe care, la început, olarul a modelat din lut oala și strachina,
apoi roata a purtat istoria în căruțele nomazilor
și grânele spre hambare,
a pus în mișcare morile de apă
și a umplut omenirea cu încă multe alte lucruri folositoare,
dar cum mintea scormonește atât în lumină cât și în întuneric,
roata a devenit și o unealtă înfiorătoare:
răstigniți pe spițele ei
martiri din întreaga lume și-au dat ultima suflare
iar în zilele noastre
a făcut să uităm că am fost creați să mergem în picioare.