poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-07 | | Înscris în bibliotecă de liviu ofileanu
PRIN LOCURILE ÎNALTEI SOCIETÃÞI
Se consideră o slăbiciune să vorbești despre hrană. De fapt e astfel: ei au mâncat deja. Slăbiciunea trebuie să părăsească pământul fără să fi gustat o carne bună. Pentru a se minuna de locurile din care vin și spre care se îndreaptă rafinatele seri li se par prea obositoare. Ei n-au văzut încă munții și oceanul când vremea lor a și luat sfârșit. Dacă slăbiciunea nu poate gândi asupra a ceea ce-i slab ei nu vor învia niciodată. PÂINEA FLÃMÂNZILOR A FOST DEJA MÂNCATÃ. Carnea a devenit necunoscută. E nefolositoare așa cum e vărsată pe hainele oamenilor. Dafinul crescut a fost lăsat să cadă. Din coșurile fabricilor de arme se înalță fumul. CASA PICTURII NE VORBEȘTE DE MARILE TIMPURI CARE VIN. Pădurea crește încă, câmpiile sunt grele încă, încă mai sunt în orașe, oamenii încă respiră … ÎN CALENDAR ZIUA NU E ARÃTATÃ ÎNCÃ. Fiecare lună, fiecare zi se deschide cu altă minciună. Una din acele zile urmează a fi însemnată cu cruce. MUNCITORII DISPERÃ DUPÃ PÂINE. Negustorii disperă după piețe. Șomerii au flămânzit. Angajații sunt acum flămânzi. Mâinile care au stat încrucișate au iarăși de lucru. Ele fac MUNIÞIE. ACEI CARE NE IAU CARNEA DE PE MASÃ PREDICÃ MULÞUMIREA. Acei cărora li se donează contribuția cer și sacrificiul. Cei care mănâncă vorbele flămândului în minunatele timpuri care stau să vină. Aceia care au lăsat țara să cadă-n prăpastie numesc conducerea ei prea dificilă pentru un om de rând. CÂND LIDERII VORBESC DE PACE OAMENII DE RÂND ȘTIU DEJA că un alt război urmează. Când liderii dau curs războiului ordinul de mobilizare a și fost scris. CEI CARE STAU ÎN VÂRF NE SPUN: PACE ȘI RÃZBOI Sunt de substanță diferită. Dar pacea lor și-al lor război ca vântul și furtuna sunt. Războiul crește din pacea lor ca fiul din pântecele mamei. El poartă înspăimântătoarele ei trăsături. Războiul lor ucide și pacea lor e totuna când se lasă la urmă. PE UN ZID A FOST MÂZGÃLIT: Ei vor război. Omul care a scris-o a și căzut. CEI DIN VÂRF NE SPUN: Acesta e drumul spre glorie. Cei de jos adaugă lângă asta: aceasta e calea spre mormânt… RÃZBOIUL CARE URMEAZÃ Nu e singurul. Acolo au fost alte războaie înainte de acesta. Când ultimul se-apropie de final atunci avem învingători și învinși. Între cuceriți oamenii simpli flămânzesc. Între cuceritori oamenii simpli asemenea flămânzesc. CEI DIN VÂRF NE SPUN: CAMARADE Rămâi în armată. Însă adevărul poate fi văzut în bucătărie. Aceeași încredere în inimile lor ar trebui să fie. Dar pe farfurii sunt două feluri de rațiune. CÂND VA FI TIMPUL DE MARȘ, MULÞI NU ȘTIU Că dușmanul lor e chiar în fruntea lor. Vocea care le dă ordine e vocea inamicului și omul care vorbise despre inamic e însăși inamicul. E NOAPTE. Cupluri căsătorite se mint în paturile lor. Tinere femei își poartă orfanii. GENERALE, TANCUL TÃU E UN VEHICUL PUTERNIC care zdrobește pădurile și culcă la pământ o sută de oameni. Dar are un singur defect: are nevoie de un șofer. GENERALE, BOMBARDIERUL TÃU E PUTERNIC. zboară mai repede ca o furtună și încarcă mai mult de un elefant. Dar are un singur defect: are nevoie de un mecanic. GENERALE, OMUL E FOARTE FOLOSITOR. El poate zbura și poate ucide. Dar are de asemenea un singur defect: el poate gândi… ( trad. Liviu Ofileanu )
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate