poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-06 | |
n-am știut niciodată cum ar trebui sa începi o carte
care e fraza aceea monumentală de început spilu quelque chose-ul găselnița cu care-l atragi pe cititor în universul tău de amintiri de senzații de trăiri cum îi povestești despre cutare și cutare lucru cum stai cu el la taclale până seara târziu la un pahar de vin demisec despre oameni întâmplări locuri cu iz de dramă romanțată coincidențe consecințe destine așezate unele lângă altele precum cărțile mai mult sau mai puțin translucide despre timp și spațiu aventurieri mauri mici istorii personale ținute la macerat în tabachera argintie cu inițialele M&F când eram copil nu știam ce reprezintă acele semne cu atât mai puțin fereastra rotundă ca un hublou ce dădea spre grădina de afine din spatele casei copacul era tot acolo parcă de cand lumea străjuia imensitatea câmpului parcă îl auzeam cum suspină cum șoptește cum îi troznesc încheieturile mă trezeam dimineața alergam spre el pentru a-i povesti visul cu ingeri imaginează-ți trei îngeri în robe negre de beduini nu mai știu cum dracu le zice, jalabia parcă, strabătând deșertul cu pas mărunt oprind în dreptul vreunei oaze pentru a-și trage sufletul pentru a filozofa pe marginea ideii de timp alchimia transfigurată din care se nasc bobițele de aur prind viață prind contur precum conturul zilei lucind ca fructul de mango în bătaia soarelui luau drumul marakechului printre dunele de nisip și negustorul de cafea jamal cu care pălăvrăgeam mult și fără rost toate i le spuneam el era tot acolo copacul cu o mie de brațe copacul cu o mie de ochi aveai senzația că ascultă aveai senzația că respiră prin epiderma cu miros de leoaică tânără ca silabisește numele meu a-bra-ham în mijlocul craniului și-a făcut adăpost regele nebunilor citește din tablele legii în urma ta nu a mai ramas decât acest copac invizivil care-ți vorbește îți vorbește la nesfârșit printr-o mie de ochi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate