Mă privești nedumerit,
ai pierdut ceva menit.
Crezi și strigi pan-la negare,
De ce mereu există-o întrebare?

Defilezi în fața mea
gol,murdar de soarta-ți grea.
Crezul tău ți-l tot repeți
Nu mai poți să mă respecți?

Vrei o lume să te-aclame,
pentru nici o întâmplare.
În povești m-atragi cu zâmbet
De ce mă sperie-al tău râset?

Foc și întuneric îmi oferi
disperi, disperi și iar disperi.
Strig pân-la dumnezeul tău
Ce te-a făcut atât de rău?

Alergam printre spin,
m-ai prins de păr să mă alini...
La pământ când m-ai izbit
De ce te vedeam prin infint?

M-ai ridicat cu brutalitate,
prin pivnițe arzând m-ai dus.
Și cu căință am înțeles...
Tu oare ai avut vreun interes?


Cu mici secrete m-ai sedus,
m-am ridicat ca un supus
Iertări am bâlbâit crâșnind
Cum e să te mai văd iubind?