pasărea destin
a picurat o lacrimă contur
în oceanul gândurilor
pirogravate de ochiul magic
al memoriei
dacă aș fi cunoscut drumul
trăirilor mele nesemnificative
nu aș fi irosit lacrimi cuantice
concurând lacrima contur
a păsării destin
doream inconștient
o existență festin
umbrită languros
de mlădioase bacante
ritmul poveștii personale
s-a scurs însă andante
o sumă de clipe blazate
ascunse-n pliante
să nu greșiți și voi
nu consumați zilnic vise
veți deveni dependenți
veți pierde conturul
veți asculta absenți
cum bate pendulul
am descoperit rețeta
înnoată-n destin
zidește lacrima curată
ca plânsul fecioarei
trădată întâia dată
zidește lacrima cristal
din cuarț sau opal
o lacrimă curată
va surâde inocent
ridiculizând destinul
regăsește-te la sfârșit
într-o lacrima curată
care va încrusta în timp
emoția