Toamnă târzie--
cu o repeziciune mută,
clipele smulse nemilos din veșnicie
își îmbracă straie de mucegai verzui.
Înțepătorul miros
pătrunde o toamnă întreagă,
fumul din nori se-ndesește,
iar ochii obosiți ai nopții
și-au ascuns sclipirea rece și umedă.
Norii dorm greoi sub tactul
imperfect al stropilor de ploaie,
iar eu - ca un nebun,
privesc printre cadavrele toamnei
spre o lume întârziată
și nudă.