un trecător hoinar
își prinde mâna-n cercul său de vreme
e iarna care curge-o picătură
din cercelul unui țurțure hai-hui

se vrea etern în haina zgribulită
pe streașina ochilor udați
dar se trezește primăvara
cu pastelatele-i culori seduse
din anotimpul ce nu se vrea plecat

își hașurează pe contur o acuarelă
din buzele unei dimineți cuprinse strâns
la piept buchet dintr-o iubire pură
se așeză lin în conul palmelor săpate
și ruga ei să-i fecundeze
sămânța dragostei de semeni.