Întorc privirea, un șir de urme în spate
Lasate de pașii mei pe zăpada moale
E pustiu, iar pe alocuri sunt becuri sparte
În ceasul tărziu al nopții visele-s goale.

Și continui să las urme, dar văd că dispar
Odată ce mă-ndepărtez de ele, pleacă
Și mă simt dezorientat cu un zămbet amar
Gândindu-mă la trecut cu privirea seacă.

Mă pierd în gândurile reci, uit de mine-n drum
Nu mai văd orizontul, nu mai simt că pășesc,
Vreau să renască sufletul făcut atunci scrum
Iubirea de mult pierdută vreau s-o regăsesc.

Trebuie să revin la prezent, dar nu suport
Să trăiesc realitatea aș vrea să fie vis
Un vis atăt de frumos, mereu în gând să-l port
Să-mi creez fericirea în propiul paradis.