orice naștere este o prăbușire
în zi de martie
când munții-și umplu plămânii cu aer nou
iar o mamă visează fără somn că-i înmuguresc ochii
peste țipătul gingaș din leagăn
un clopot spart îi desferecă buzele
o apă neîncepută îi spală norocul
tata în mină pregătește bucuria de-a veni acasă
drumul merge singur și el în spatele lui
apoi începe din pâlcul de nori să plouă subțire
și porțile zilei se zdruncină toate
așa de frumos începe o viață


mi-ar fi plăcut să am copilăria altora
să nu moară tata cu toamna dărâmată pe piept
nici mama să nu văduvească precum o mierlă fierbinte
neagră și tânără cu dragostea ascunsă-ntre spini
mi-ar fi plăcut să nu fiu prieten cu nici o noapte mâhnită
cu nici o zi trăită de prisos
să nu-mi las chipul tipărit pe bancnotele false
ale speranțelor de toate felurile
mi-ar fi fost dor să nu îmbătrânesc așa dintr-odată
ca o piuliță uzată la carul de foc al lui dumnezeu
să n-am 60 de ani și să nu fiu o iarbă ghemuită
sub troienele tuturor orelor
în interiorul acesta târziu
în care soarele nu mai este lumină
în care lumina nu mai este zi
în care numai întunericul este zi și noapte