căprui galopează cai în ochii tăi ei trag privirea
de gene
frunzele unui pom depărtat suflă surd
te gândești că pleoapa ta e o frunză
o iei în palmă – retractilă visare sferiformă
când ești treaz vezi
ferestre ovale și trepte și chiar frigul pișcând
spinarea lucrurilor aștepți să se încingă felii
de pepeni sub valuri de lumină arsă asculți
cântecul femeii deșertului vezi apa țâșnind
din ochii deșertului
îți așezi bărbia în palmă aștepți să se coacă
femeile pistruiate căpșunile merele golden
din ochi arcuiți arunci făclii rotunde în lucruri
iei chiar privirea în palmă o decojești
crezi că vederea e un gref aruncat amărui în noapte

pleoapă după pleoapă
strat după strat
cojești privirea cum ai jupui o noapte
de întuneric

la mijloc
întunericul pâlpâie ca o
lumânare