Am ascultat glasul rațiunii
Și m-a mințit de-atâtea ori,
Aș vrea s-aud glasul iubirii,
Ce spune ce e între noi,
Aș vrea să fug, să fug departe,
Mi-e teamă de ce se simt acum,
Însă nimic nu este veșnic,
Doar tu și eu îmbrățișați
Am rămas să apărăm speranța
Că dragostea nu moare niciodată.

Dragostea e dulcele absurd,
Așa ceva n-ar trebui să fie,
Fără ea nu am putea să fim,
Mă simt ridicol și puternic,
Când ție eu mă dăruiesc,
Ridic brațele și te îmbrățișez,
Fără tine mă simt fără substanță
Și caut în mine și nu mă regăsesc,
Ai schimbat complet universul
Cu focul ce l-ai aprins din interior.