ca demult
dimineți înfrigurate
într-o primăvară de culoarea
mâinilor bunicii
ploaie măruntă de o săptămână
și chiar mai mult
ploaie mocănească
aducătoare de pace, vise și povești
când din adâncurile pământului până la cer
e o singură potecă.
suntem copii
jocurile noastre se mută iar în bârlog
unde îngerul ne veghează
hibernarea
și coboară din icoană
să guste lipia caldă scoasă acum din cuptor.
așteptăm ziua de Paști.

a rămas ploaia
au rămas diminețile înfrigurate
numai vremea aceea se depărtează încet
ca un felinar agățat de căruță
mâinile bunicii... (...) ...
o fotografie alb-negru.
din când în când
aud chemarea mamei să împărțim pâinea
îngerul coboară
i se simte privirea
încadrată de ramele tot mai vechi
ale icoanei de vatră.