la răstimp de clipe-ncruntate
picură lacrimi
umbre cu spasme le sufocă
vane-ncercări de ingurgitare timpul
noaptea devine o monedă expirată
ești bântuit de un străin
cu o voce necunoscută
palmele mele conturează forma ultimelor mângâieri
mintea năpădită de amintiri
un sărut fără buze respiră profund
gustul neiubirii amar ca păpădia
somnul meu rănit pretinde nopții
carul cu vise din pupila ta stelară
de-ar rămâne o clipă pe loc
întârziind dimineața
când sufletul deșteptat
jubilează speranța
cerșind prima rază de lumină
a zilei