ca niște noutăți consumate demult
imune la briza mării
sufletul tău evadează din tine
și răsul acela ce nu-l pot distinge
este precum o criză de uriticărie

atunci când cu frumusețea ta
ai alungat ochii mei flămânzi de tine
eram precum un nimic
și eu te-am iubit chiar și atunci când mureai

cum pot unii să spună
că nașterea mea a fost în ziua morții tale
dacă ar fi fost așa
acum aceste amintiri n-ar exista

nu aș avea mereu în minte
chipul tău străveziu palid
de dinaintea morții
șu aș avea amintirea
ochilor tăi stinși în clipa în care
îi inchideai pentru totdeauna

toate acestea marchează
nimicul din viață
nimicul din moarte
nimicul din nimic