poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-20 | |
Plutesc în deșert mereu
Mă ard ochii tăi... Fir de nisip, privirea se-ntoarce spre tine Răvășită. Și simt mirajul Ce-mi stoarce apele-ntr-o oază profană Cu elixir. Ah! Ce delir: Iau visele foc și se aprind copacii! Ce ușor E să ardem Timpul trecut, Turnând pe el sânge fierbinte! Furtuni îmi răvășesc Șuvițe de gând Topite în reflexii de ceară neagră Care dispar În cadavrele cu regrete. Iar aminitrea ochilor Se curăță Și mă cruță De resturile crude ale zilelor moarte! Vreau să visez Și chem furtuni Printre dune Să mă treacă puntea spre viață! Când mă ardeau ochii tăi Secau ape-n vis. Furtuni nasc izvoare ce urcă râuri Înspre ceruri, Viața dă chiot: Sâmburi de hohotit bântuie deșertul, Vântul nebun Duce-n surghiun Praf, nisip, moarte, iar eu mă ridic din nou. Știu că trăiesc Întind brațe La capete Și-nghit deșertul din junglă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate