poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-17 | |
Robusta lună se-nhamă
la tracțiuni sinistre în stare de-a clătina culcată și-un zbor sabatic. Să vină-n noapte-afară a șasea lamă de tarot pe care luna nouă se răstoarnă, ca deasupra ei s-apese Eros. Voiajul va începe-n galop din stadiul când se-ncrede carul în reaflarea acului de păr al femeii ce mă farmecă. Vizitiul măscărici (înjumătățit pe care -l interpretez) s-a lăsat într-o rână și-a căzut, neștiind să mâne “carul triumfal”. Tu, cel ce mă-nlocuiești, rămâi desculț cu degetele-n coame nărăvașe, gata-gata să te pierzi pe la răscruci luat de săgeți, când bezna-și trimite eclipsa – săptămâna oarbă de te cheamă… Două căi (sau rute diferite) te despică, de vreme ce Eros cerul pistonează c-un nămol căzut în vârtejuri… din stea vrând să-ți soarbă ezitarea stârnită prin ispită. Călătorule pe viață și pe moarte, mi-ai luat locul precum sosia unui samurai bolnav, iar eu nicicum nu te-oi mai stăpâni, de-ți lași trăpașii liberi pentru-a hotărî ei drumul. Ruptură-ți provoacă șovăirea, nevrând să pierzi ocazii de-a rătăci și-ntr-o parte, și în alta ațintind poftei degeaba darurile adunate chiar de mine. Ocolește tot și-apoi înconjoară-te cu foc, spre-a nu cădea în golul ce se cască prin negrele ape nevăzute fără zi ce ți se preling pe spate. Îndreaptă-ți caii dinspre gâlma întunecimilor de simțuri, să nu-ți desfrâneze ție carul cu prăpastia aleasă. Sări acum în lături, pățitule infame, ca lașitatea, ce ți-o simt în ochi, să-mi iasă mie, conștient, din fire, din coșmar, din greua boală și să te pot iute seconda. Bine că n-am alunecat în șanț… atât de zdravăn mă zgâlțâiși, că m-ai trezit dându-ți ție, inconștientule, neadormitele comenzi. Nota bene: Eu sunt conștient, tu ești inconștient, iar Eros cel de sus (în)toarnă subconștientul de parcă răstornă brazda. Nestinsul chip al iubitei din zori și până-n seară cu aprigi, înghețate vorbe în straturi mă-mpresoară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate