Trec când și când pe acolo
de câteva dimineți ninge spulberând
și mi-e drag să găsesc pisicile alea la fereastră,
să-mi ridic bărbia din guler spre geamul de la parter
și să mă întreb dacă pisicile visează…
îmi par filozofice,
se uită și ele după mine
or presimți că nu mi-s prea dragi
și totuși, cred că acolo e o casă fericită

am zărit-o și pe tanti Fevronia
o femeie de casă
cu glas moale
își strigă cu așa blândețe pisicile
și n-aș vrea să afle vreodată
cât sunt de ticăloase și parșive

de ce să o supăr?
Parcă la mine acasă e mai bine?
Doar eu pot iubi liniștea casei mele
și câinele covrig
care mă așteaptă lângă ușă,
doar eu mă pricep să trăiesc între zidurile alea,
cum tanti Fevronia se pricepe să aibă
o casă cu pisici.