unii ies alții intră
așa e viața te sufocă
doar eu am rămas același

în dimineața asta rămân acasă
o să-mi beau cafeaua fără zahăr
și nu voi deschide televizorul
nu o să las nici timpul să
intre printre lucruri
în dimineața asta
aștept oaspeți o mamă
care și-a îngropat un fiu
aș vrea uneori să uit și să
decupez din mine părticica aceea
care nu m-a făcut niciodată fericit
să rămână doar liniștea

dar nu mai e nimic...

insist să mă uit pe fereastră
de undeva apare o umbră
aduce cu ea
ceea ce sunt
după ani
soarele lovește în pervaz
mă îndeamnă să deschid ușa
ca și cum
nimic nu s-ar fi întâmplat
prind lumina între degete
pândesc ora și aștept

parcă aud pași