poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-03 | | Înscris în bibliotecă de Pavel Marica
Ioana Maria sunt întâmplări
care au loc în lume o singură dată. Și dimineața aceia de toamnă când tu aveai în mână doi trandafiri și ne plimbam pe străzile orașului n’are să mai fie niciodată. Și seara aceleiași zile când eu am fost mai trist ca oricând și am rămas pe treptele portului de unde plecau corăbii și tu aveai să pleci cu ele pentru totdeauna, n’are să mai fie niciodată. N’are să mai fie niciodată nici după amiaza de primăvară când tu ai fost singură și tristă și te-ai plimbat pe câmp și mi-ai adus o floare. Și n’are să mai fie niciodată ploaia care a venit în pădure și nici pădurea și nici mersul nostru peste coline în seara aceia atât de gravă și de fantastică. Și n-are să mai fie niciodată ziua în care ți-am spus : Ioana Maria, tu fluturi deasupra mea, ca un stindard. N’are să mai fie niciodată nici noaptea de primăvară când noi am fost iar împreună și eu am scris numele tău cu lumini care se aprind și se sting, se aprind și se sting în vârful catargelor și numele tău a pornit în noapte și merge și acum mai departe din stea în stea, din cer în cer așa cum l-am scris eu atunci în vârful catargelor lumini care se aprind și se sting, se aprind și se sting ducând în noaptea imensă a luminii numele tău, Ioana Maria.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate