acolo încă există mări din care furia
bea singură spuma furtunilor cu tridentul în mână
ceruri din care un orb fără corp
risipește diamantele nopții

și desigur pământul
trocului dintre diafana mătase netoarsă a duzilor
și mirodeniile neaduse din indii
țărâna schimbului de poame insipide între arbuști

duhul războaielor în armuri goale
așteaptă încă la hotare virtuosul mogul
iar ecouri despre bunăstărea unei caste nelocuite
plutesc în inele concentrice

satelizând aerul rotund ca un fruct
din care nu e nimeni să taie felii zemoase
doar dinții flămânzi ai plantelor carnivore
visând la piciorul omului

pe sub uriașe ferigi el respiră prin piele de unul singur
cerșind de la nimeni urcă treptele spre soarele tatălui său
din care continuă să crească flăcări
și mii de brațe ca niște lăstari vii

acolo sub bolta oarbă pleoapele lui de amfibie
pipăie întunericul umed
cu orbitele goale
cu genele arse

acolo se roagă tatălui miriapod
cu toate cele patru membre întoarse
din care pumnale lungi
luminează ca niște fulgere