Te-am zăvorât în inima mea,
Ca pe-o candelă într-un sanctuar.
Icoană îmi ești, icoană primită în dar,
La care-ndelung mă rog,
Cerând îndurare,
Căci prin magie,
În inima mea te-am ademenit.

Ai fost grăunte de polen
În livada cu migdali înfloriți,
Pe care, îndrăgostită l-am adunat
Și-n taină deplină,
Licoare magică am fermecat.

Pulbere de stele, praf de dragoste,
Amestecate cu flacără și fulger,
Toate născătoare de dragoste,
Doar pentru dragoste născătoare...

Vei rămâne zăvorât în inima mea,
Grăunte de polen pe staminele florii,
Rod vei deveni, și vei renaște în mine,
Rod al dragostei, plin de parfum și iubire...

Te-am zăvorât în inima mea,
Ca pe-o candelă într-un sanctuar...