Dintr-o nevoie absoluta de iubire
M-am oprit azi sub geamul tau.
Absolv tacut intoarcerea-mi in fire
Si-ndepartez incet, ceea ce-i rau.


Si ce-as putea sa cer de la ursite?
Ca-s duse in paduri sa faca rugi,
Iti voi intinde-acum o mana,...uite!
Nu pot, nu vreau, sa te mai las sa fugi!


Am suferit atat amar de vreme
Ca te-am pierdut..., atat de trist am fost,
Si-am implorat destinul sa te cheme,
Sa daruiesti tu, vietii mele-un rost.


Acum, aici se-ntampla toate-aceste...
Si nimeni nu le poate contesta.
Noi doi cu rolul nostru..., o poveste,
Despre viata mea si despre-a ta.


Nu ma mai dor nespusele cuvinte,
Tacerea lor o simt ca pe-un balsam.
Te stiu acolo, asteptand cuminte,
Locul din viata mea, ce pentru tine-l am.


Aceiasi floare esti, la fel de parfumata
Petalele deschise la fel ca alta dat'.
Mi s-a facut lumina-n suflet inc-o data
Eu iti voi darui, secretul ce-am aflat.


Iubirea,... ne priveste tacuta printre gene
Luandu-ne de mana, in drum spre paradis,
Ne va deschide-n suflete un fel de scene,
Unde se vor juca doar piese ca in vis.


Voi fi protagonistul, vei fi protagonista,
Universul insusi, va trai prin noi.
Lacrimi de iubire vor umple-o batista...
Toata fericirea s-ampartit la doi.


Tot dintr-o nevoie absoluta de iubire
Si chiar dintr-un preanormal firesc,
Ma las imbalsamat de-o amintire....
Dar n-am uitat sa-ti spun, ca te iubesc.

21.08.09 Cittadella