E noapte adâncă afară,
Mă simt ca o casa pustiită ,
Încerc să-mi impun, iară..si iară,
Că dragostea-i oarbă și mută.

Mi-am vândut mândria, pe albe parale,
Cerșesc fără rușine iubire si nebunie ,
Sunt sclava tacuta a chemărilor tale,
În nopți frământate de agonie.

Mi-e sufletul ud de lacrimi deșarte,
Mă vând și mă cumpăr la colț de stradă,
Un pas și-o eternitate ne desparte,
Un poem și-o scrisoare banală.

Mi-amintesc cum mă priveai la-nceput,
Topit și fara suflare mă atingeai,
Ai transformat toate astea-n trecut...
Și nu mai sunt eu...colțul tau de rai!

Ghemuită adorm, așteptând un miracol,
Dar dimineața realizez ce-mi doresc,
În viața ta sunt doar un obstacol,
Pe care-l pașesti atât de firesc....