Ti-am spus aseara despre-un tren si-o gara parasita,
Unde peroanele au si uitat cat sunt de vechi,
In gara asta, din nu stiu ce inchipuiri cladita,
Mi-a ratacit destinul un buchet cu vise neperechi.

Nu sunt lumini, iar sinele sunt pline cu rugina,
Vagoane rasturnate peste pacatul anilor trecuti,
Dau sensul unei amintiri, in care doar sperantele-s de vina,
Ca ne-am urcat intrun vagon din trenul anilor pierduti.

E greu sa mai gasesti o gara, in care trenul n-a ajuns,
Iar semaforul e pe rosu de-o vesnicie si-un trecut,
La mine-n suflet viscoleste si primaveri fara raspuns,
Imi aminentesc de-aceasta gara si trenul care l-am pierdut.