de ceva vreme,
ignor orice sunet.oamenii se strâmbă când nu le răspund/
ei nu știu că-

( mă numesc katia/mă gândesc că

era vară / eram în tren
mă tot sărutai pe gât și îmi spuneai vorbe frumoase.
afară ploua.
eram un pic mai curajoasă atunci
-nu știam ce e aia inimă-
îmi luai mâinile într-ale tale și spuneai că îți plac unghiile mele
pline de nisip îmi simțeam obrajii roșii când vedeam mâinile mele murdare/
voiam să-i strig pe toți tipii la care visam/
când eram cu tine gândeam în păcate

tot atunci/când nu știam/
mă visam (h)eroină participasem la revoluție în '89
am strigat pentru libertate până mi-a pierit vocea
acum nu mai pot vorbi despre
lucruri nobile/ mă gândesc la andrei, care și-a văzut tatăl murind
în timișoara și simt cum îmi cad bucăți din inimă
pe podeaua asta plină de vise.

mai demult
puteam sta în picioare fără să tremur iubeam pe toată lumea îmi plăcea școala
aveai nouășpe ani/ nu îmi spuneai ''te iubesc''
acum ai douăzeci / încă mai aștept

acum e iarnă și trenurile întârzie
văd pălărieri nebuni peste tot fumul ăsta îmi inundă creierii
copiii din jurul meu mor din cauza părinților
iar părinții se închid ermetic în pungi
prostituatele iau mai puțini bani
bătrânii își caută sfârșitul în pungi de pufuleți cu surprize

nimeni nu se plictisește/toată lumea crede în zeițe blonde )


-auzeam un sunet când pleca/
a trecut un timp până am aflat că așa se aude când
ți se rupe
inima.