Să economisim energia electrică și cărbunii
zahărul și pachețelele de ceai
să economisim apa râurilor și lacurilor
și pe cea din fântâni
să folosim rațional darurile mărilor
donațiile milionarilor
sa nu risipim fondurile de la fmi
nici pe cele de la bm
să nu scoatem tot ce avem de pe card
să lăsăm întodeauna ceva de rezervă
prin lăzi și dulapuri
pe fundul ceaunului și-al cratiței
să economisim făina
să dam gazul mai încet
și televizorul mai încet
iar timpul să curgă mai repede
să treacă fulgerător zilele și nopțile
să nu cheltuim atâta căldură
atâta benzină și motorină
să nu aprindem mai mult de-o lumânare
pe cap de locuitor
să numărăm chibriturile și bulele de șampon
să economisim lacrimile niciodată să nu ne plictisim
să vorbim clar cu umbrele noastre
niciodată să nu bolborosim
să economisim să economisim


Mașina roșie

Nu voi parca în fața
statuii cu o copită
ridicată în aer, nu voi parca între
primărie și sala cu orgă, unde în o mie nouă sute și ceva
se păstrau kilograme
de perle, diamante, saci cu bani,

ai mei nu umblau la safeuri, nu aveau depuneri,
depozite credite,
nu credeau în credite, ci în ciorapi,
acum eu alerg cu hârtii să-mi deschid un credit,

dar nu voi parca lângă fosta bancă urbană în care
ultimul secretar general de partid a instalat o orgă nouă
pentru fiica sa svetlana prima organistă din târg,
nu voi parca de teamă să nu se prăbușească peste capota orbitoare
caii sculptați și zeul apollo cu torsul numai fisuri,

trec lin fără să mă opresc la umbra clădirii hrentuite,
nu voi parca între copaci nici mai la deal nici mai la vale
nici pe ștefan cel mare nici pe vlaicu pârcălab,
nu voi parca în orașul chișinău, nici la kiev nici la new york
nu voi parca nicăieri nu-mi place nici o parcare,
cuvintele care ies din gura mea seamănă cu gura mea
pe care oglinda-retrovizor mi-o arată mai roșie decât mașina roșie